Advertise on podcast: Vocea Natiei

Ne aflăm într-o epidemie internațională de boli ale creierului în rândul adolescenților. Conținutul existent pe platforme creează dependență în rândul copiilor. Faptul că jocul liber este înlocuit de expunerea la acest conținut creează conexiuni noi în creierele copiilor și schimbă dezvoltarea lor la o scară fără precedent, făcându-i anxioși și depresivi.Există, însă, o altă teorie conform căreia dovezile cu privire la creșterea ratelor de depresie și anxietate în rândul tinerilor din cauza timpului petrecut în fața ecranelor sunt ambigue. Și că această isterie care s-a născut în jurul problemei ne distrage de la a rezolva adevăratele cauze.

Avem, astăzi, atât de multe instrumente cu care ne putem face viața cât de cât mai bună. Dar toate instrumentele astea trebuie să vină pe o fundație. Altfel, e ca și cum am construi o clădire fără să o branșăm la utilități. Ceva ce am văzut că se mai întâmplă pe la noi. O astfel de fundație poate să fie mentalitatea potrivită în fața tuturor lucrurilor pe care viața ni le pune în față.Vorbim astăzi, la Vocea Nației, despre mentalitatea rigidă vs. mentalitatea flexibilă și cartea „Mindset”, scrisă de Carol S. Dweck.

În deceniile ce vor urma, o să avem parte de schimbări climatice la o scară și mai mare. Vom vedea tot mai multă migrație forțată, vom vedea schimbări în producția agricolă și tot felul de nenorociri pe care liderii populiști vor încerca să le speculeze.Așa că avem nevoie să ne concentrăm în jurul unor idei mari care să ne ajute să facem față soluțiilor simpliste cu care politicienii se vor prezenta în fața noastră. Și nu e vorba doar despre criza climatică, ci despre un sistem economic mai echitabil, despre o viziune nouă despre lume și despre locul nostru în ea. Pentru că asta stă de fapt la baza tuturor lucrurilor.

În acest episod din Vocea Nației #225 vorbim despre sensul vieții, fericire și felul în care societatea modernă ne influențează alegerile și atenția. Discutăm despre nevoile psihologice esențiale, modelul Finlandei și ideea unei vieți trăite ca poveste, nu ca proiect.

În acest episod din Vocea Nației #224 discutăm despre „terorismul prin litigii”, cazul Roșia Montană și modul în care mecanismele internaționale de arbitraj pot influența deciziile statelor în privința mediului și a resurselor naturale.

Foarte mulți dintre voi ați întrebat în ultima perioadă cum să faceți ca să identificați știrile false. Cum să faceți ca să vă informați corect. Credem că e un subiect foarte important în contextul acestui an și ne-am gândit să atingem azi, la Vocea Nației, o parte din această problemă.

Astăzi, la Vocea Nației, vorbim despre creșterea economică. Dragoș Pătraru crede că am putea să începem să refuzăm să participăm la cultul creșterii economice. Să refuzăm să mai susținem frenezia asta care ne spune că, dacă economia crește, lucrurile stau bine. Și că dacă economia se contractă, situația nu-i așa grozavă.  Trăim într-o epocă a furiei la care a contribuit într-o mare măsură și ideea asta. Nu poți să vii să le spui oamenilor că țara o duce bine, uite, avem creștere, dacă salariile lor nu reflectă asta, dacă puterea de cumpărare nu reflectă asta.

Am adunat pentru ediția de azi nouă sfaturi simple care îi pot ajuta pe tineri să navigheze prin ce înseamnă în perioada asta educație, școală și învățare. Sper să-i inspire în egală măsură și pe părinți, să-i ajute să vadă lucrurile și dintr-o altă perspectivă, ceea ce destul de puțini reușesc. Nu o să fie un episod lung, pentru că aș vrea să-l ascultați pe tot și să-l dați mai departe oricui simțiți că ar avea nevoie. Așadar, să începem.

Sfatul lui Dragoș Pătraru pentru toți tinerii: încercați să vă analizați stilul de viață. Cât timp petreceți pe platforme? Unde vă lăsați atenția când stați în mediul online? Învățați de acolo ceva care să vă crească bunăstarea, puterea de negociere în viața reală? Pentru că platformele pot fi un instrument util.

Trăim acum în ceea ce s-ar putea numi era „Omului Consumator”. Dacă vrem să evităm toate dezastrele care urmează, trebuie să trecem de la era Omului Consumator la cea a „Omului Cetățean”. Încep să cred tot mai des că lucrurile se vor schimba de jos în sus, nu de sus în jos. Schimbarea nu va veni nici de la guverne, nici de la corporații. Viitorul se construiește de acei câțiva oameni, de cetățeni care fac bucățica lor de treabă.

Îi dai copilului acces la tot ce se poate? Sau îl ții departe de orice ecran măcar până la o anumită vârstă? Cum gestionezi situația în care toți ceilalți au acces la internet și doar el nu are? Îi faci bine având grijă de creierul lui sau riști să-l faci să ajungă un neadaptat al vremurilor? E complicat, nu e o decizie ușoară și există studii, opinii, autori și argumente care să susțină orice alegere.

În ultimii ani, oamenii au un profund sentiment de dezamăgire. Guvernele și instituțiile pe care le avem în prezent, peste tot în lume, par complet nepregătite să se ocupe de problemele importante ale acestei perioade. În prezent, oamenii sunt mai motivați să voteze mânați de teama crizelor din trecut decât de speranța pentru un viitor mai bun. Grijile economice sunt puse față în față cu grijile legate de urgența climatică. Cu alte cuvinte, grijile pentru sfârșitul lunii versus grijile pentru sfârșitul lumii. Nu?

O lume mai bună este posibilă. Însă va trebui să recunoaștem că progresul nu apare pur și simplu, ci că are nevoie să fie direcționat.

„«Cum să nu faci nimic» nu este un îndemn la pasivitate sau ignoranță. Din contră, e un îndemn la direcționarea atenției, cu intenție, către subiectele importante. E un îndemn la abținere în fața surselor care îți fură atenția fără ca măcar să-ți dai seama. […] Odell propune să refuzăm ideea de productivitate în favoarea ascultării și observării. Cu alte cuvinte, să refuzăm ideea de creștere continuă, care s-a infiltrat în toate aspectele vieții noastre și, așa cum spuneam data trecută, să căutăm în schimb maturizarea, nu creșterea. Să ne bucurăm de locurile în care ne aflăm, să le ascultăm și să le observăm.”

„Daniel Pink spune în cartea «Când» că începuturile contează. Că avem nevoie de aceste momente de «restart», avem nevoie să marcăm într-un fel trecerea timpului. Dacă nu am avea zile de naștere, dacă nu am marca majorate și tot felul de alte evenimente din viețile noastre, nu ne-am mobiliza să facem lucruri, ne-am seta mai rar obiective și le-am îndeplini mai greu. Și, până la urmă, într-o lume în care totul este despre muncă, poate că avem nevoie de astfel de momente, de astfel de zile în care ne deconectăm complet și apoi deschidem un caiet nou și scriem «pe curat».  Așa că, pentru cei ce vor să facă acest exercițiu și să înceapă un caiet nou, m-am gândit să vă ajut azi, la acest prim episod din an, cu nouă idei care pot fi integrate ușor în planurile voastre și care vă pot ajuta să vă faceți următoarele 12 luni din viață mai bune.  Am pus intenționat nouă idei, pentru că aș vrea ca a zecea să vină de la voi, în comentarii. Să ne spuneți cu ce planuri de mai bine ați intrat în noul an.”