Advertise on podcast: Milcofisme

Prima ediție a emisiunii Cafeneaua muzicienilor. O ediție specială dedicată selecției naționale Eurovision 2022. Analiză și dezbatere unică în media românească despre acest eveniment, împreună cu persoane cu experiență și cunoștințe în ceea ce privește Eurovisionul. Vă invit să urmăriți.

Cum e posibil ca la un song contest, concurs de cântece girat de asociația europeană a televiziunilor publice să nu se menționeze în mod explicit, adică video prin burtiere și audio, verbal prin prezentari, identitatea creatorilor cântecului, creației respective. Cum să calificăm asta. Prostie? Indolență? Rea-intenție? În juriu au fost niște compozitori. Nici unul nu a ridicat această problemă. În schimb unii dintre ei au expus „avioane”.

Muzicianul liber-profesionist este printre puținii profesioniști care ca să facă bani trebuie să aibă bani. Trebuie să-și cumpere instrumentarul necesar. Nu-i pune nimeni „birou”, „laptop”, „mașină de serviciu”, bonuri de masă sau alte susțineri care în alte domenii sunt de la sine înțelese. Aici nu e vorba doar de a fi antreprenorul propriei vocații ci de a fi antreprenor la propriu și mai dificil la o vârstăla care nu prea ai cum să fii pregătit pentru asta, într-un mediu în 99% din cazuri ostil sau extrem de ostil.

Stimate autorități, stimate public, stimați oameni buni. Cultura, arta, sunt create de niște oameni. Oameni cu vocație, cu aptitudini speciale. Munca lor este viața lor de-a dreptul. Nu este de la nouă la cinci, de luni până vineri. Acești oameni au nevoi. Aceleași nevoi ca ale tuturor. În spatele fiecărei opere de artă, că e film, teatru, muzică, arte plastice, dans, literatură sau orice altă formă de exprimare artistică sunt oameni care au muncit, au învățat, s-au dedicat pentru fiecare secundă din cultura și arta pe care dumneavoastră ceilalți o consumați și vă bucurați de ea în fiecare zi. Cultura și arta nu pot exista fără public, iar publicul a fost izgonit de pandemie. Regulile au interzis practic manifestarea profesiunii și vocației artistice. „Biroul”, „magazinul” , „intreprinderea” sau ”instituția” la care artiștii funcționează, practic au dispărut, ceea ce pentru ceilalți s-a întâmplat mult mai puțin. Artiștii nu au cum să funcționeze fără public iar publicul în pandemie a dispărut. Artiștii dispar și ei, nevăzuți și neștiuți. Sunt pe cale de dispariție. Haideți să oprim asta!

Milcofisme va fi așadar în continuare aproape de muzica românească, aproape de muzicienii români și nu în ultimul rând cum e firesc va fi un partener pentru Asociația muzicienilor. Numele meu este Florentin Milcof. Vă doresc să aveți un an mai bun. Vă doresc să aveți sănătate, noroc, să iubiți și să fiți iubiți că restul se poate cumpăra. Până data viitoare toate cele bune.

Ne îndreptăm către finalul anului, iar cu Milcofismele spre finalului primului sezon. Suntem la episodul 30 unde vă prezentăm pe scurt o parte din ce veți putea urmări de la anul. așadar un fel de episod pilot, avanpremieră sau cum s-o numi în romgleză. De ce-urile noastre, un titlu pe care l-am pus ca un omagiu pentru cea care a fost Teodora Ionescu. Dacă sunteți curioși și interesați vă invit să urmăriți materialul.

Încheiem astăzi și capitolul 5 al sezonului 1 cu un interviu pe care l-am făcut acum ceva vreme cu trupa Proconsul. Vă doresc audiție plăcută.

Sezonul 1 se apropie ușor, ușor de sfârșit iar de la anul, începând cu sezonul 2 vă vom primi la noi cu noutăți. Vom vorbi despre toate acestea din timp. Astăzi episodul 28. Vă mulțumesc tuturor celor care urmăriți Milcofisme

Revin după o săptămînă. De 3 luni de când există podcastul Milcofisme am creat obișnuința bisăptămânală, luni și joi, a publicării episoadelor, cu excepția zilei de luni ce-a trecut când a venit Moș Niculae și am zis să vă bucurați de cadouri.

Mi-am asumat de mai bine de 3 luni la Milcofisme o zonă de comentariu fără o largă acoperire, fără mufarea la o audiență asigurată. Asta vine de obicei din alegerea domeniului sau subiectelor. În România dacă faci sau vorbești despre caterincă, despre can-can-uri sau dai hit-uri ai succesul asigurat. Dacă-ți mai pui și niște influenceri la butonieră ai succesul asigurat, vin și banii, vine și notorietatea, ce mai! Trai nineacă! La Milcofisme azi este episodul 26 și deja de mai mult de 3 luni v-am obișnuit cu întâlnirile noastre bi-săptămânale. Subiectele mele nu sunt niște aspiratoare de audiență. Nu mi-am propus asta, Subiectele de la Milcofisme invită la educație, la informație, la dezbatere. Mulțumesc tuturor celor care urmăriți.

Episodul 25, capitolul 4, sezonul 1 și călătoria noastră continuă. Vorbim serios despre muzică și muzicieni. Suntem în zona în care identificăm probleme, identificăm soluții într-o lume fără reguli și fără consistență cum este cea a muzicienilor atunci când prestează independent. Dar nu numai muzicienii. Și actorii și dansatorii au de-a face cu aceste probleme. Ca de obicei avem aceiași problemă a interesului, a voinței și putinței decidenților.

Concluzia interviului cu Cosmin Manolescu, dragi prieteni, este una deloc încurajatoare. Avem de-a face cu un mod de selecție a autorității statului în materie de cultură dezastruoasă, cauzată de mentalitatea, atitudinea și a respectului față de cultură și oameni de cultură. Pentru că nu poți să respecți sau să iubești ceva pe care ori nu-l înțelegi, ori, mai rău îl respingi pentru că îți umilește personalitatea. Pentru că neînțelegerea crează nemulțumire, furie, respectiv respingere, ba chiar ură. Avem asta cu toții în adn-ul nostru. Față de ce nu înțelegem manifestăm frică sau detestăm, urâm, pentru că nu ni se potrivește. Și atunci tendința nu mai e de respect ci de ignorare. Oamenii trimiși să rezolve cu bani cât mai puțini și cu minciuni cât mai multe treburile culturii, de fapt, ignoră cu ipocrizie și seninătate orice problemă pe care nu o pot rezolva, pe oricine care este incomod și crează probleme. Iar asta se întâmplă de 32 de ani cu foarte mici excepții sau pauze în care s-a construit dar oricum enorm de puțin.