Advertise on podcast: Revista presei internaționale

Cazul avionului Flydubai, care zbura din Emiratele Arabe Unite spre Israel, a ajuns imediat pe primele pagini ale marilor publicații internaționale. Avionul a aterizat de urgență pe aeroportul din Tabuk, Arabia Saudită, miercuri, după ce a transmis semnale de urgență în urma unui conflict între piloți. Potrivit autorităților israeliene, copilotul omanez a încercat să prăbușească aeronava înainte de a fi imobilizat. Dar încep să apară și primele semne de întrebare. După cum notează Financial Times, ”identitatea copilotului care a comis atacul nu a fost dezvăluită, deși Israelul a precizat că acesta este cetățean omanez. Motivația sa rămâne necunoscută. Incidentul a ridicat semne de întrebare cu privire la controalele de securitate – de obicei riguroase – la care sunt supuși pasagerii înainte de a zbura spre Israel, o țară cu un istoric marcat de atacuri legate de aviație”. Citeste siEmiratele Arabe Unite au deschis o anchetă pentru a stabili dacă atacul de la bordul zborului Flydubai a fost unul terorist, aşa cum susţine Israelul FirstPost se întreabă cum de a obținut un pilot omanez permisiunea de a zbura spre Israel? Au încălcat Emiratele Arabe Unite un acord cu Israelul permițând unui cetățean omanez să se afle la bordul unei aeronave cu destinația Tel Aviv? De asemenea, cum a reușit copilotul să introducă un cuțit în cabina de pilotaj? La Repubblica notează la rândul său că ”naționalitatea omaneză a atacatorului îi surprinde pe analiști, întrucât în ​​acea țară nu există o prezență a grupărilor fundamentaliste: în 2024 a avut loc un singur atac, atribuit grupării Statul Islamic. Informațiile provenite dinspre Tel Aviv exclud posibilitatea ca acesta să fi făcut parte dintr-o grupare islamistă. Dacă este vorba despre un jihadist, atunci ne confruntăm cu cel mai mare coșmar din lupta împotriva terorismului: «lupul singuratic» care recurge la violență fără a avea legături concrete cu Al-Qaeda, cu Califatul sau cu rețelele pro-iraniene.” (Sursa: Euroropics) Citeste siNetanyahu anunţă că un pilot al zborului Flydubai care a aterizat de urgenţă a fost arestat. El susţine că a încercat să-şi înjunghie colegul Washington Examiner observă că ”incidentul a devenit un subiect aprins pe scena politică israeliană: premierul Benjamin Netanyahu își atribuie meritul de a fi avertizat opoziția cu privire la această amenințare, în timp ce rivalii săi susțin că el exploatează situația în scopuri electorale”. Și Ha’aretz chestionează măsura în care ”alegătorii israelieni vor accepta încercarea lui Netanyahu de a transforma în capital politic dejucarea atacului vizând avionul Flydubai. Deși instituțiile de apărare ale Israelului se pregătesc pentru eventuale deturnări de avioane încă de la atentatele din 11 septembrie, țara a fost la un pas de unul dintre cele mai grave atacuri teroriste din istoria sa”. Iar Jerusalem Post consideră că va veni și momentul întrebărilor – și pe bună dreptate”.   Incidentul face obiectul unor „dezbateri politice”. Însă ziarul israelian, citat de Courrier International, adaugă: „Deocamdată, să ne gândim la pasagerii care au înfruntat pericolul, la piloții care au redobândit controlul asupra unui avion aflat în picaj, la stomatologul care a îngrijit un pilot rănit în timpul zborului și la saudiții care i-au primit pe israelieni pe aeroportul Tabuk și s-au îngrijit de ei”.

Presa internațională analizează discursul premierului britanic Andy Burnham din conferința Partidului Laburist, în care a afirmat că opțiunea europeană va fi pusă în dezbaterea societății. Totuși, inițiativa nu este lipsită de riscuri, atenționează comentatorii. ”Ar putea Marea Britanie să revină în UE?” – iată întrebarea pe care o pune The Irish Times: ”La zece ani de la ieșirea din blocul comunitar, schimbarea opiniei publice redeschide o chestiune considerată cândva tranșată. Afirmând că Marea Britanie trebuie să reanalizeze Brexitul pentru a-și putea „restabili un nivel mai ridicat de creștere și prosperitate”, Burnham a declarat că dorește să inițieze o dezbatere privind diversele opțiuni de care ar putea dispune țara în ceea ce privește relația sa pe termen lung cu UE”. First Post este de părere că ”acest anunț marchează o schimbare de direcție în abordarea Partidului Laburist față de Brexit. Programul electoral al partidului pentru anul 2024 a exclus aderarea la uniunea vamală sau la piața unică a UE, precum și revenirea în blocul comunitar; în schimb, s-a pus accentul pe valorificarea Brexitului în beneficiul țării”. ”Noul guvern laburist nu mai exclude revenirea în Uniunea Europeană”, citim în ziarul italian Corriere della Sera: „În discursul său plin de pasiune de la finalul conferinței partidului, premierul Burnham a precizat clar că ieșirea din UE a făcut «mai mult rău decât bine» și că accentul trebuie pus pe o «relație pe termen lung cu ceea ce rămâne principala noastră piață de desfacere». ... Opțiunile variază de la revenirea Marii Britanii în uniunea vamală până la reintegrarea deplină în Uniunea Europeană, eventual cu o etapă de tranziție după modelul elvețian. În orice caz, acest lucru ar presupune depășirea «liniilor roșii» trasate de guvernul anterior.” (Sursa. Eurotopics) După cum amintește Le Figaro, ”un summit UE-Regatul Unit fusese programat inițial pentru luna iulie, dar a trebuit să fie amânat în urma demisiei fostului prim-ministru Keir Starmer. Una dintre chestiunile delicate de pe agenda viitorului summit va fi politica „Made in Europe”, care vizează acordarea de prioritate companiilor și produselor europene în anumite sectoare. Regatul Unit dorește ca propriile sale companii să beneficieze de același tratament”. Citeste siUE ar putea adopta o poziție dură în negocieri pentru o eventuală revenire a UK Financial Times observă că ”prim-ministrul a fost aplaudat de numeroși activiști laburiști și membri ai cabinetului pentru că a abordat, în discursul său, probleme majore ale politicii britanice, inclusiv chestiunea Europei și promisiunea de a soluționa criza asistenței sociale din țară”. Totuși, cotidianul britanic își exprimă temerea că ”planul lui Burnham de a redeschide controversata dezbatere națională privind Brexitul riscă, în egală măsură, să reaprindă vechile diviziuni. De asemenea, este departe de a fi sigur că UE ar oferi Regatului Unit noile condiții pe care Burnham le-ar putea solicita în perspectiva următoarelor alegeri”.

Presa din Statele Unite comentează demisia anunțată de Andrew Bailey, director adjunct al FBI - cea mai recentă schimbare din mandatul controversatului director Kash Patel. Un plan trumpian pentru relația SUA-Rusia și împiedicarea laureatei Premiului Nobel pentru Pace, María Corina Machado să se întoarcă în Venezuela – iată alte titluri din presa internațională. The New York Times notează că directorul adjunct al FBI, Andrew Bailey și șeful său Kash Patel ”nu se înțelegeau bine și treceau adesea perioade lungi fără să-și vorbească”. Forbes observă că ”demisia se adaugă numeroaselor controverse legate de stilul de conducere al lui Patel, inclusiv mai multor valuri de concedieri: acesta a eliminat agenți implicați în ancheta privind gestionarea necorespunzătoare a unor documente clasificate de către Trump, analiști asociați cu un memorandum care avertiza asupra unor potențiale amenințări din partea unor „extremiști violenți” precum și alte persoane care au lucrat la investigația privind tentativele lui Trump de a anula rezultatul alegerilor din 2020”. Revista The Atlantic vorbește despre un plan cât se poate de „trumpian” de a se împăca cu Rusia. ”Emisarul lui Trump dorește să schimbe deținuți politici ruși cu o relaxare a sancțiunilor americane, deschizând astfel calea către acorduri comerciale înainte de încheierea războiului din Ucraina. Această nouă inițiativă, aflată încă în stadiu incipient și neanunțată anterior, ar deschide calea pentru încheierea unor acorduri profitabile pentru SUA, vizând petrolul, motorina, mineralele din categoria pământurilor rare și alte materii prime rusești. Această nouă abordare riscă să-i revolte pe ucraineni, pe europeni și chiar pe mulți dintre aliații lui Trump din Congres. Orice potențial acord comercial între SUA și Rusia ar putea duce la direcționarea de fonduri către armata rusă, chiar în timp ce aceasta continuă să terorizeze Ucraina și să amenințe cu un conflict de mai mare amploare împotriva aliaților din Europa. Totuși, eliberarea unor deținuți din motive umanitare ar putea consolida argumentele în favoarea acordării prestigiosului Premiu Nobel pentru Pace, distincție pe care Trump și-o dorește de multă vreme”. În acest timp, laureata Premiului Nobel pentru Pace din 2025 María Corina Machado a încercat să revină în Venezuela de șapte ori de la plecarea sa din decembrie anul trecut. Citeste siMaria Corina Machado, laureata Nobelului pentru pace 2025: «Voi face totul pentru a reveni în ţară ca să pun capăt tiraniei» Totuși, din cauza unor probleme tehnice, a anulărilor și a refuzurilor de aterizare, niciuna dintre aceste călătorii nu s-a concretizat, aflăm din Courrier International. Unele voci din cadrul opoziției indică Washingtonul drept responsabil. „Statele Unite sunt singurele care o pot împiedica să intre”, declară pentru El País América un lider al opoziției venezuelene care a dorit să-și păstreze anonimatul. În timp ce, pentru cotidianul venezuelean El Nacional,  „María Corina Machado nu este un lider docil, dispus să compromită viitorul venezuelenilor prin negocieri inegale sau uneltiri de culise, și nici o persoană care poate fi cumpărată sau constrânsă să cedeze prin șantaj.”

Pentru a doua oară în mai puțin de trei luni, OpenAI suspendă toate experimentele cu tehnologia sa de vârf în domeniul inteligenței artificiale. Decizia vine după înmulțirea incidentelor, obligând compania să recunoască faptul că modelele sale au comportamente îngrijorătoare. Unii comentatori se întreabă însă dacă măsura este suficientă având în vedere amploarea provocării. După cum notează Los Angeles Times, ”decizia a venit la doar câteva ore după ce compania a anunțat, vineri, că analizează o serie de incidente petrecute în timpul verii, în care agenți OpenAI – care navigau pe site-uri ale guvernului federal – au acționat în moduri neașteptate, depășind limitele sarcinilor primite”. Fortune observă că este „pentru a doua oară în mai puțin de trei luni” când OpenAI decide să suspende antrenarea modelelor sale de ultimă generație. Totuși, este pentru „prima dată când compania recunoaște că unul dintre modelele sale de inteligență artificială a reușit să acceseze internetul fără autorizare, de la anunțul din 18 august privind măsurile de consolidare a securității și monitorizării în cadrul mediilor sale izolate de testare”. Citeste siUnde este Europa în marea competiție AI – și care sunt motivele de teamă The Verge amintește că ”la 20 septembrie, OpenAI s-a confruntat cu un nou incident în care un model de inteligență artificială din cadrul mediului său de testare izolat de rețea, exploatând o vulnerabilitate pentru a accesa internetul. De când OpenAI a dezvăluit incidentul legat de Hugging Face în această vară —când un grup de agenți AI a acționat coordonat pentru a compromite acea platformă — compania lui Sam Altman a recunoscut zeci de alte incidente vizând site-uri guvernamentale din Statele Unite și Australia. Până la data de 24 septembrie, OpenAI recunoscuse deja că unul dintre modelele sale „a încercat să pirateze site-ul Departamentului Educației din SUA” și „să extragă date” de la două agenții federale — Biroul de Recensământ și Comisia pentru Bursă și Valori Mobiliare”. Citeste siNoi incidente cu sistemele IA. Devin calculatoarele incontrolabile? Totuși, după cum precizează The Guardian, ”cele mai recente incidente legate de OpenAI nu par să fi implicat divulgarea unor informații confidențiale, însă au fost suficient de îngrijorătoare încât compania să avertizeze agențiile federale vizate. În cazul Departamentului Educației, agenții OpenAI au accesat date guvernamentale, deși, în cele din urmă, au fost colectate doar informații disponibile publicului. Într-un alt caz, care a implicat Comisia pentru Bursă și Valori Mobiliare, agenții au găsit informații accesibile oricui, dar le-au publicat ulterior în altă parte pe internet – o acțiune care a depășit limitele instrucțiunilor primite”.   ”Încetinirea ritmului dezvoltării IA nu este suficientă; cercetarea trebuie oprită”, consideră editorialistul agenției Bloomberg. ”Mizele legate de siguranță sunt pur și simplu prea mari. Pe măsură ce capacitățile agenților bazați pe inteligență artificială (IA) cresc, sporesc totodată riscul ca aceștia să inducă utilizatorii în eroare și dificultatea de a-i controla. Prin urmare, ambiția împărtășită de Amodei și de alte personalități din domeniul IA – precum Sam Altman de la OpenAI – de a crea o superinteligență care ar depăși capacitățile umane pare tot mai incompatibilă cu cerințele de siguranță. Riscurile ar putea fi, pur și simplu, disproporționate”.

”Putem face acest lucru și aici”. Această remarcă atribuită ambasadoarei Statelor Unite în Grecia, Kimberley Guilfoyle, cu referire la răsturnarea guvernului Bolojan, face înconjurul presei internaționale. Jurnaliștii se întreabă dacă lobby-ul intens al ambasadoarei pe lângă țările din regiune, pentru cumpărarea unor mari cantități de gaz lichefiat american, reprezintă poziția oficială a Washingtonului. The Wall Street Journal se întreabă cine este misteriosul bărbat care o însoțește mereu pe ambasadoarea americană la întâlnirile diplomatice? Christos Marafatsos activează ca lobbyist în domeniul energiei, este cel care oferă consultanță strânsă ambasadorului SUA în Grecia. În vârstă de 39 de ani, el este lobbist al companiei grecești Aktor implicată în proiectele din Balcani. Mulți credeau că face parte din echipa diplomatică a ambasadoarei. Potrivit agenției bulgare Novinite, ”administrația SUA a încercat să convingă aliații de pe flancul estic al Europei să achiziționeze gaze naturale americane în valoare de miliarde de dolari. O persoană familiarizată cu discuțiile a declarat că recomandarea companiei Aktor făcută de Guilfoyle echivala cu „poziția oficială a guvernului SUA”. Marafatsos, în vârstă de 39 de ani, a fost prezent alături de Guilfoyle, în vârstă de 57 de ani, la o întâlnire cu vicepreședintele Bulgariei, Iliana Yotova. Grecul participase la atât de multe dintre întâlnirile ambasadoarei, încât unii oficiali străini au crezut că este șeful ei de cabinet. În realitate, însă, el este un lobbyist pentru Aktor, companie al cărei director general a asigurat transportul lui Guilfoyle în Bulgaria cu un avion privat”. Dnevnik, o altă publicație bulgară, notează că ”relatarea ziarului The Wall Street Journal este în concordanță cu politica energetică a administrației Donald Trump față de Balcani, aspect semnalat anterior de publicația bulgară încă de la începutul acestui an. Amplul material de investigație din ziarul american este opera a patru jurnaliști: doi sunt laureați ai premiului Pulitzer, în timp ce ceilalți doi au primit nominalizări la premiul Pulitzer. Figură activă a mișcării MAGA Ambasadoarea, fostă personalitate a postului Fox News, aduce în acest rol experiența sa de procuror și statutul de figură activă a mișcării MAGA, îmbinând în același timp îndatoririle diplomatice cu evenimente sociale fastuoase”. Citeste siAmbasadoarea SUA în Grecia sugerează că SUA ar fi fost implicate în demiterea guvernului Bolojan. Miza, coridorul vertical de gaze (WSJ) O persoană familiarizată cu discuțiile a declarat pentru publicația americană Daily Beast, că „nu există nicio îndoială că aceasta este, într-un fel, poziția oficială a guvernului SUA”. Oficiali guvernamentali care s-au întâlnit cu Marafatsos și cu ambasadorul au precizat că acesta nu a menționat legăturile sale cu Aktor. Potrivit analizei publicației grecești Banking News, ”relația istorică dintre Grecia și SUA a trecut prin faze de strânsă coordonare, alături de perioade de profundă suspiciune publică față de influența americană. Prin urmare, o expresie precum „putem face și aici” nu poate fi înțeleasă ca o simplă hiperbolă diplomatică fără clarificări. Partea americană prezintă public Grecia ca un „aliat de încredere”. Tocmai din acest motiv, prăpastia care separă retorica publică de o remarcă privată care afirmă, așa cum se presupune, o capacitate de amestec politic este imensă. Grecia nu trebuie să fie protectoratul nimănui”.

Situația din strâmtorile Ormuz și Bab al-Mandab, precum și scăderea exporturilor rusești din cauza războiului din Ucraina duc la creșterea accentuată a prețurilor la combustibili. În special prețurile la motorină au atins niveluri record. Iar decizia administrației Statelor Unite de a opri exporturile de motorină tensionează și mai mult situația. În aceste condiții, comentatorii se întreabă cât de justificată este plafonarea prețurilor în locul descurajării consumului. ”UE lansează o ofensivă diplomatică pentru a opri interdicția lui Trump privind exporturile de motorină”, titrează Politico. ”Bruxelles-ul susține că interdicția de 90 de zile ar fi dăunătoare pentru toate părțile implicate, avertizând asupra unui impact sever asupra piețelor de energie. Importurile de motorină din SUA în UE au crescut în ultimele luni pentru a compensa volumele pierdute din cauza conflictului din Orientul Mijlociu. Blocul comunitar importă în prezent peste jumătate din necesarul său de motorină din America. Prețurile și aprovizionarea au fost, de asemenea, afectate de atacurile asupra rafinăriilor de petrol din Rusia”. Și Le Monde avertizează că ”o întrerupere a livrărilor din Statele Unite ar reprezenta un dezastru pentru economia UE, care se confruntă ea însăși cu prețuri record – o medie de 2,23 euro pe litru pentru motorină, în creștere față de 2,16 euro cu o săptămână înainte” Citeste siEmmanuel Macron cere Europei să-şi îndulcească, temporar, normele privind carburanţii Pe acest fond, încă o reducere a prețului la combustibil, prin plafonarea prețurilor, este absurdă, crede ziarul german Der Tagesspiegel: ”Oamenii trebuie să înțeleagă: epoca combustibililor fosili apune, indiferent de subvenții. Guvernul trebuie să pună capăt acestui lucru, și încă acum.” Ziarul belgian De Morgen notează la rândul său că „fiecare șofer care își înlocuiește mașina diesel cu un model mai puțin poluant și fiecare familie care renunță la gazele naturale costisitoare în favoarea unei pompe de căldură contribuie la reducerea, fie și infimă, a dependenței societății noastre de surse de combustibili fosili instabile din punct de vedere geopolitic. Politicienii ar trebui să încurajeze constant această tranziție, nu să o descurajeze. (...) Dar te întrebi: oare politicienii care, într-o zi, pledează pentru eliminarea treptată a motorinei și renunțarea la gaze, iar a doua zi cer compensații pentru prețurile mari la motorină și gaze, realizează cu adevărat ce spun?” (Sursa: Eurotopics) Neue Zürcher Zeitung, citat de Eurotopics, argumentează împotriva plafonării prețurilor la combustibil: „Prețul influențează comportamentul. Prețurile ridicate urmăresc să tempereze cererea – inclusiv în cazul motorinei și al benzinei. Nu se poate evita o scădere a cererii: din cauza situației incerte din Golful Persic, a rutelor de transport periculoase din Orientul Mijlociu și a avariilor suferite de rafinăriile rusești, cantitatea de combustibil care ajunge pe piața mondială nu este suficientă pentru a acoperi cererea. Amânarea procesului de ajustare a cererii la o ofertă mai scăzută nu va face decât să prelungească problema. Aceasta diminuează stimulentele pentru un consum chibzuit de combustibil și pentru investițiile în eficiență sau în sisteme alternative.”

UE a convenit în ultimul moment să prelungească cu trei ani actualele sancțiuni împotriva Rusiei – care vizează aproximativ 3.000 de persoane și organizații. Totuși, presa internațională se arată deosebit de critică. Aceasta, după ce doi oligarhi, Alișer Usmanov și Mihail Fridman, au fost eliminați de pe listă. ”Alișer Usmanov și Mihail Fridman, doi oligarhi cunoscuți ca fiind apropiați de Vladimir Putin, eludează sancțiunile europene, provocând frustrare în cadrul UE”, titrează Le Monde. Ziarul vorbește și despre frustrarea care se resimte în Ucraina din cauza acestor excepții. The Guardian notează că ”Franța a uimit și a înfuriat guvernele din UE când a solicitat eliminarea de pe listă a lui Usmanov – cetățean ruso-uzbec – de pe listă din motive de „securitate națională”, demers despre care se relatează că ar avea legătură cu un acord de schimb de prizonieri între Azerbaidjan și Franța. Ulterior, Luxemburgul a cerut același tratament pentru Fridman, magnatul ruso-israelian care a dat în judecată Marele Ducat, solicitând despăgubiri de 16 miliarde de dolari pentru înghețarea activelor sale. Aceste derogări au stârnit nemulțumirea multor țări din UE, care consideră că se creează un precedent periculos prin faptul că statele membre pot slăbi regimul sancțiunilor invocând interesele naționale”. Citeste siFranța a câștigat în fața Letoniei: doi oligarhi ruși retrași de pe lista sancțiunilor UE Plaftorma rusă de investigații Meduza, cu baza în Letonia, amintește că Uniunea Europeană a impus sancțiuni împotriva lui Usmanov și Fridman în 2022, la scurt timp după ce Rusia a declanșat invazia la scară largă a Ucrainei. ”Usmanov și Fridman au încercat să conteste restricțiile și au apelat la lobbyiști din Occident pentru a susține ridicarea sancțiunilor. Ungaria și Slovacia au încercat, de asemenea, să blocheze reînnoirea sancțiunilor UE împotriva Rusiei, cerând eliminarea lui Usmanov și a lui Fridman de pe listele de sancțiuni”. ”Nu este prima dată când statele membre ale UE reușesc să-și folosească dreptul de veto pentru a obține eliminarea unor persoane de pe listele de sancțiuni”, notează Radio Free Europe. ”Anul trecut, Ungaria și Slovacia au făcut demersuri încununate de succes pentru eliminarea oligarhului Viaceslav Moșe Kantor și a ministrului rus al sportului, Mihail Degtiariov”. „Se deschide cutia Pandorei”, spune expertul consultat de Le Figaro, care vorbește despre ”jocul ambiguu” al Franței. ”Statele baltice criticaseră deja Parisul și Roma pentru respingerea interdicției de intrare în Europa a soldaților ruși – o măsură inclusă inițial în cel de-al 21-lea pachet de sancțiuni”. Ziarul italian La Stampa se arată deosebit de critic. : „Franța – autoproclamatul campion al integrării europene – a făcut, în realitate, jocul Rusiei, invocând «interesul național». În esență, înțelegerea presupunea ca Baku – capitală foarte apropiată de Putin – să-i elibereze pe cei doi «ostatici» francezi, în timp ce Parisul urma să facă demersuri la nivel european pentru ridicarea sancțiunilor. (...) Astfel, Franța a ignorat opoziția statelor baltice. Mai degrabă meschinărie decât grandoare.”

Întrebarea revine după ce comisia electorală de la Moscova a comunicat că Rusia Unită, partidul lui Vladimir Putin, a obținut aproape 58% din voturi. Publicații independente pun la îndoială cifrele oficiale. În timp ce comentatorii se întreabă care este mesajul pe care Kremlinul vrea să-l transmită societății. Süddeutsche Zeitung, citat de Eurotopics, consideră că prin aceste alegeri, Kremlinul a vrut să dea mesajul că deține controlul: „Spre deosebire de democrații, în Rusia nu poporul este cel care dă o lecție guvernului la urne, ci invers: statul este cel care dă o lecție poporului. Oricine se îndoiește de acest lucru are parte de o reamintire la fiecare câțiva ani, prin aceste ritualuri electorale, că este singur în îndoielile sale și că o majoritate crede cu tărie în regim.” Putin dispune acum de și mai multă libertate de acțiune pentru a-și consolida puterea, comentează The Times: „Apropiații președintelui au acum mână liberă să instituie măsuri de urgență și legea marțială, să modifice frontiere, să schimbe regulile privind referendumurile(...) să extindă controalele economice specifice perioadei de război. Un aspect esențial este faptul că această victorie îi oferă președintelui capacitatea de a decide dacă să guverneze pe termen nelimitat.” (Sursa: Eurotopics) Presa independentă de limbă rusă pune sub semnul întrebării cifrele oficiale. Potrivit Novaya Gazeta Evropa, rezultatul partidului Rusia Unită, fără falsuri, este de aproximativ 34% - adică de 1,7 ori mai puțin decât rezultatul oficial de 57,8% din voturi. Publicația se bazează pe o metodă statistică realizată de fizicianul Sergei Șpilkin, calculată pe baza distribuției voturilor pentru diferite partide în funcție de prezența la vot și rezultate. De partea sa, The Moscow Times estimează că prezența reală la vot a fost cu aproximativ o treime mai mică decât cea anunțată de Comisia Electorală Centrală, iar voturile pentru Rusia Unită au fost umflate în aproximativ aceeași cantitate, conform calculelor experților care au analizat rezultatele inițiale ale alegerilor folosind metode de analiză statistică. Experții consultați de această publicație cred că, în afara Moscovei, prezența la vot a fost falsificată sau umflată artificial în aproape 70% din secțiile de votare, aproximativ 31% din voturi fiind falsificate. Drept urmare, ponderea voturilor „falsificate” ale Rusiei Unite ar putea ajunge până la 55%. Unul dintre experți spune că ”oficialii din Siberia au fost forțați să recurgă la măsuri extreme. Ai putea spune că și-au epuizat așa-numitele resurse administrative”. Iar televiziunea belgiană francofonă RTBF se întreabă care mai este scopul real al alegerilor parlamentare? Corespondentul televiziunii în Rusia afirmă că de ceva vreme, alegerile din Rusia nu au reușit să evalueze starea de spirit a publicului: ”Rușii știu ce se întâmplă. Știu că aceste alegeri nu fac decât să-l întărească pe Vladimir Putin. În Rusia, există însă această idee că țara este în război și că votul împotriva președintelui acum ar slăbi țara. Așadar, vedem o dualitate: oameni care sunt foarte critici față de Vladimir Putin care, cu toate acestea, vor vota în continuare”.

O nouă duminică electorală dezastruoasă pentru cancelarul german Friedrich Merz și partidul său creștin-democrat. Și un nou avertisment pentru Europa, notează presa din afara Germaniei, care a urmărit cu atenție alegerile din cele două landuri, Berlin și Mecklenburg-Pomerania Occidentală. După cum constată BBC, ”Merz se află sub o presiune tot mai mare după luni de zile în care a înregistrat cote scăzute de popularitate, existând zvonuri că ar putea fi înlocuit în timpul mandatului, printr-o așa-numită rocadă a cancelarului”. Însă nu doar Germania se află în pericol, avertizează ziarul spaniol El Mundo, citat de Eurotopics: „Criza centrului politic german are un impact asupra întregului continent. (...) Rezultatele alegerilor constituie un avertisment pentru forțele motrice din spatele proiectului european. Acestea trebuie să-și reafirme angajamentul față de un program ferm și reformist, axat pe nevoile numeroșilor cetățeni care se simt neglijați. Este nevoie de soluții realiste la criza locuințelor, la creșterea costului vieții și la tensiunile provocate de o gestionare deficitară a fenomenului migrației.”   Și Le Monde atenționează, în editorialul său, că  ”Germania nu este singura țară europeană marcată de incertitudine. Franța, partenerul său cheie, se află într-o situație similară. (...) Niciodată de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial liderii Franței și Germaniei nu au fost atât de slăbiți simultan. Niciodată partidele de extremă-dreapta din ambele țări nu au fost atât de puternice în același timp, împărtășind un obiectiv comun: destructurarea Uniunii Europene (UE) și reducerea Europei la o simplă colecție de state-națiune”. Euronews transmite că ”amenințarea politică imediată se extinde acum dincolo de granițele Germaniei. Franța, Italia, Spania și Polonia se confruntă toate cu alegeri importante anul viitor - ceea ce sporește miza pentru guvernele care încearcă să protejeze alegătorii de creșterea prețurilor la gaze, motorină și benzină, evitând totodată o nouă rundă costisitoare de subvenții pentru energie. Citeste siAfD revendică statutul de partid popular, dar e nevoit să rămână în opoziție În pofida măsurilor de sprijin anunțate de Merz și de președintele francez Emmanuel Macron, noua presiune generată de costurile energiei oferă partidelor populiste o combinație neobișnuit de puternică de nemulțumiri: dificultățile gospodăriilor, indignarea față de taxele și reglementările climatice, precum și opoziția față de eforturile Europei de a elimina dependența de energia rusească”. The Economist vede însă și câteva vești mai puțin rele pentru forțele de centru. ”AfD spera la o victorie mult mai categorică în Mecklenburg-Pomerania Occidentală și, poate, chiar la un succes modest în Berlin. În schimb, în ​​«Meck-Pom», AfD a trecut prin emoții serioase din cauza ascensiunii SPD, iar la Berlin a obținut rezultate sub cele indicate de sondaje. Alice Weidel, co-lidera AfD, a susținut că alegătorii au oferit partidului său un mandat de guvernare în Mecklenburg-Pomerania Occidentală. Realitatea este însă că partidul nu va guverna nici acolo, nici în capitală (...). Oricum am privi lucrurile, scena politică germană se fragmentează, se destramă și se radicalizează.”

Anunț surprinzător făcut de Donald Trump: a fost perfectat un acord privind Groenlanda. Documentul interzice prezența oricărei baze sau trupe care nu aparțin NATO pe teritoriul insulei. De asemenea, acordul interzice adversarilor Statelor Unite să realizeze în Groenlanda investiții care ar putea amenința interesele americane. Presa internațională analizează consecințele. După cum explică NBC News, ”insula va rămâne parte a Danemarcei în baza noului acord – o decizie care nu răspunde solicitării anterioare a lui Trump –, a anunțat vineri premierul danez Mette Frederiksen, într-o declarație comună cu liderii Groenlandei. Ea a precizat că acordul recunoaște „suveranitatea și integritatea teritorială” a Danemarcei, precum și „dreptul la autodeterminare” al locuitorilor Groenlandei”. Le Monde constată că ”utilizarea unor adjective triumfaliste” în anunțul președintelui Trump ”nu maschează pasul înapoi”. ”Acest anunț vine după luni de schimburi diplomatice discrete, o perioadă în care problema Groenlandei dispăruse din prim-planul știrilor, fiind eclipsată de conflictul cu Iranul”. Euractiv notează că Trump a avertizat în repetate rânduri cu privire la încercările Rusiei și Chinei de a-și asigura o poziție strategică în Groenlanda, pe fondul luptei pentru supremație într-o regiune arctică afectată de încălzirea climatică, iar Departamentul de Stat a transmis clar că acest lucru nu va fi permis. Premierul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, a declarat că acordul cu Statele Unite „consolidează” securitatea teritoriului. Un triumf discret ”Trump încercase luni de zile să cumpere sau să anexeze teritoriul semiautonom, susținând că acesta era vulnerabil în fața unor adversari, inclusiv Rusia și China”, amintește și BBC. ”Solicitările sale repetate de a prelua Groenlanda, formulate la începutul acestui an, au stârnit un val de proteste din partea groenlandezilor, a danezilor și a altor membri NATO. Există speranța că această criză a luat sfârșit, unele instituții de presă daneze interpretând acordul drept un triumf discret, dar semnificativ, pentru diplomația țării”. Citeste siTrump afirmă că SUA au ajuns la un acord privind securitatea Groenlandei În Danemarca, ziarul Politiken, preluat de Courrier International, comentează că, în cazul unui președinte american precum Donald Trump, „nu trebuie să desfaci șampania înainte ca cerneala să se fi uscat”. Dar, deși se mai pot întâmpla multe, toate indiciile sugerează că, pentru moment, criza a rămas în urmă. O altă publicație daneză. Berlingske remarcă faptul că „americanii nu obțin mult mai mult decât aveau deja în baza acordului de apărare din 1951: atunci, ca și acum, pot construi câte baze militare doresc pe insulă. Washingtonul a menținut acolo până la 17 baze în timpul Războiului Rece, înainte de a le închide – cu excepția uneia singure, în extremul nord”. (Sursa: Courrier International) Un fost oficial al Pentagonului, în prezent afiliat grupului de reflecție Atlantic Council, intervievat de US News & World Report  crede că ar fi o noutate dacă SUA ar putea construi baze fără aprobarea Groenlandei sau a Danemarcei, însă, în mare parte, „Washingtonul ar fi putut atinge multe dintre aceste obiective prin diplomație și dialog, fără a tensiona relația mai amplă dintre SUA și NATO”.

Presa internațională a reacționat imediat după discursul de joi al premierului canadian Mark Carney în fața Parlamentului European. O ”alianță a viitorului” sau un statut de ”membru asociat” pentru Canada? Comentatorii caută răspunsul. Radiodifuzorul canadian CBC transmite că Mark Carney a pledat pentru o „alianță a viitorului”, încercând să consolideze legăturile cu Europa pe fondul războiului comercial în curs dintre Canada și Statele Unite: ”În discursul său, prim-ministrul a făcut referire la tacticile președintelui american Donald Trump, afirmând că integrarea economică a fost folosită ca instrument de presiune și sugerând că Europa poate fi un aliat mai de încredere”. Le Monde observă că ”premierul canadian a salutat propunerea ca țara sa să devină primul membru asociat al Uniunii Europene, însă a precizat că nu urmărește ca o alianță mai strânsă să creeze un nou bloc care să rivalizeze cu marile puteri ale lumii. Declarațiile au venit după ce președintele Statelor Unite, Donald Trump, a sugerat că aranjamentul propus ar putea constitui un „act ostil” și a amenințat cu impunerea unor tarife ridicate Europei. De asemenea, Trump a calificat ideea drept „ridicolă”. Citeste siCanada, ”membru asociat” al UE. Dar ce ar însemna aceasta? Potrivit Politico, rămân ”întrebări cu privire la semnificația noului statut” de membru asociat precum și la modul în care situația va fi percepută la Washington, având în vedere că Donald Trump a amenințat cu impunerea unor „tarife vamale severe” Europei dacă aceasta ar pune planul în aplicare. Întrebat insistent de jurnaliști, după discursul său, dacă preferă ca noua relație dintre UE și Canada să fie numită „Alianță pentru Viitor” sau „statut de membru asociat”, el a tratat distincția cu indiferență. O analiză a BBC arată că   ”mândria națională nu a fost niciodată atât de pronunțată în Canada, de obicei, mult mai rezervată în ceea ce privește manifestările de patriotism ostentativ comparativ cu vecinii americani. Declarațiile anterioare ale președintelui american Donald Trump privind anexarea Canadei – și impunerea unor tarife vamale drastice – au determinat această țară vastă și diversă să se unească într-un mod rar întâlnit în afara perioadelor de război. Pe fondul acestei creșteri a patriotismului, există și convingerea că este necesar ca cetățenii canadieni să își facă noi aliați în străinătate. Inițiativele lui Mark Carney în relația cu Uniunea Europeană – precum și poziția sa fermă față de Trump – au fost primite extrem de favorabil pe întreg spectrul politic canadian”.   În timp ce ziarul italian La Repubblica avertizează că transpunerea în practică a inițiativei nu va fi ușoară. „O nouă alianță «transatlantică» menită să țină piept Rusiei, să concureze cu China pe plan comercial și să contracareze ieșirile lui Donald are o importanță strategică revoluționară. Scopul este clar: identificarea unor noi parteneri pentru a face față incertitudinilor acestei noi ere. Totuși, implementarea sa necesită încă o analiză aprofundată. Iar realizarea acestui demers va presupune o interpretare «creativă» a tratatelor.”

Presa internațională relatează despre discursul anual privind starea Uniunii, susținut de președinta Comisiei Europene în hemiciclul de la Strasbourg. Jurnaliștii remarcă multitudinea temelor abordate, în timp ce ecourile discursului ajung până în Australia. ”Amenințarea rusă, îngrijorările legate de inteligența artificială, creșterea prețurilor la combustibil, tranziția ecologică după o vară marcată de valuri de căldură, dependența de rețelele de socializare... Pe măsură ce provocările se înmulțesc, Uniunea Europeană intenționează să își accelereze reformele”, sintetizează Le Figaro. Euronews remarcă o ”demonstrație de forță” în domeniul securității. Așa cum era de așteptat, apărarea a ocupat un loc central în discurs, susținut pe fondul unei serii de atacuri hibride care au zguduit Europa – unele dintre ele atribuite Rusiei. Președinta Comisiei ”a propus un mecanism complet nou, conceput după modelul Articolului 4 din Tratatul NATO, pe care statele membre l-ar putea activa în eventualitatea unui atac hibrid. Acesta ar declanșa consultări politice menite să „coordoneze” un răspuns al UE și să „descurajeze o escaladare ulterioară”. În context NATO, Articolul 4 reprezintă etapa premergătoare apărării colective prevăzute de Articolul 5, care stipulează că un atac asupra unuia dintre membri constituie un atac asupra tuturor”. Și colegii de la France 24 vorbesc despre Consiliul European pentru Securitate și un nou „manual de acțiune” împotriva atacurilor hibride. ”Von der Leyen a propus crearea unui Consiliu European pentru Securitate care să reunească UE și parteneri precum Canada, Marea Britanie și Norvegia, precum și instituirea unui „protocol de securitate pentru situații de urgență”. Citeste siCanada, ”membru asociat” al UE. Dar ce ar însemna aceasta? UE dorește o colaborare în domeniul IA, dar nu cu SUA sau China, observă Politico. Președinta Comisiei a invitat la Bruxelles principalele laboratoare de IA pentru a discuta despre eforturile de a „ține pasul cu avangarda” dezvoltării domeniului. De asemenea, Politico amintește afirmația președintei Comisiei potrivit căreia fondurile neutilizate din programul SAFE vor fi direcționate către Ucraina. ”Există acum un răspuns cu privire la soarta banilor rămași din programul UE de împrumuturi pentru apărare SAFE, în valoare de 150 de miliarde de euro. Von der Leyen a declarat că fondurile rămase vor fi utilizate pentru un nou program care implică proiecte comune cu companii ucrainene din domeniul apărării”. În timp ce Ursula von der Leyen a propus Canadei să devină „membru asociat” al Uniunii Europene, o astfel de chestiune s-ar putea pune și în cazul Australiei, notează The Sydney Morning Herald, preluat de Courrier International. Ministrul australian al comerțului, citat de acest ziar, se declară deschis tuturor variantelor privind eventuale noi acorduri cu UE: „Lumea este împărțită între adepții protecționismului și cei ai liberului schimb. Este incontestabil că prosperitatea Australiei din ultimii cincizeci de ani se bazează în întregime pe deschiderea noastră față de lume.”

Donald Trump Jr. și soția sa, Bettina, au confirmat că Umar Kremlev, un oligarh rus apropiat de Vladimir Putin, a plătit parțial pentru festivitățile de nuntă ale cuplului din luna mai. Și aceasta după dezvăluirile publicației de investigații Pro Publica. Iar subiectul este acum intens comentat în presa internațională. Lista de invitați  - dezvăluie Pro Publica - număra aproximativ 50 de persoane. Printre acestea Jared Kushner – cumnatul lui Trump Jr. – și Eric Trump, dar și Kremlev, un bărbat impunător, care vorbește engleza la un nivel limitat. Oligarhul făcea parte dintr-un grup numeros a cărui prezență i-a nedumerit pe ceilalți participanți; membrii acestuia stăteau uneori izolați, discutând în rusă. Relația dintre Kremlev și Trump Jr. – despre care nu s-a mai scris anterior – reprezintă o revelație extraordinară: un membru al cercului de apropiați ai lui Putin oferă sprijin financiar fiului președintelui și obține acces privilegiat în cadrul familiei Trump. Timp de un deceniu, guvernul lui Putin – considerat un adversar principal al SUA – a fost acuzat că a încercat să influențeze alegerile din America. Pentru The Guardian, această afacere a ridicat semne de întrebare cu privire la faptul că un membru al cercului apropiat al lui Putin a oferit sprijin financiar familiei președintelui SUA și a obținut un acces atât de intim la aceasta. În ultimii ani, Trump Jr. s-a impus ca o figură-cheie în campania electorală a tatălui său, fiind chiar vehiculat drept un potențial succesor politic al acestuia. Deutsche Welle îl portretizează astfel pe Kremlev: este președintele Asociației Internaționale de Box (IBA)., organizație cu care Comitetul Internațional Olimpic a întrerupt legăturile în urma unor avertismente repetate privind guvernanța financiară și aspecte de ordin etic. Box și Gazprom Publicația rusă de investigații Proekt relatează că Kremlev este originar din Tadjikistan și a activat inițial ca promotor de box de nivel mediu. În luna aprilie a acestui an, președintele rus Vladimir Putin i-a conferit lui Kremlev „Ordinul Prieteniei”. Publicația germană mai amintește că atât Trump, cât și fiul său au fost anterior vizați de investigații privind legăturile cu Rusia. În timpul campaniei electorale din SUA din 2016, întâlnirea lui Trump Jr. cu o avocată din Rusia a făcut obiectul unei atente examinări din partea autorităților federale și a Congresului. Le Monde precizează la rândul său că această controversată Asociație Internațională de Box a fost aleasă drept partener de Gazprom, care deține monopolul rus din domeniul gazelor. Gazprom a devenit sponsorul principal al organizației. Iar revista Time notează că legătura familiei Trump cu o figură strâns asociată conducerii din Rusia – precum și contribuția financiară aparent generoasă a acesteia la festivitățile de nuntă –ridică semne de întrebare cu privire la ceea ce s-ar putea aștepta în schimbul acestui „cadou” și dacă serviciile de informații ruse ar putea încerca să transforme o astfel de relație într-un instrument de influență.

Indignare internațională după ce o dronă rusă a lovit un tren în apropierea graniței dintre Polonia și Ucraina. Cu puțin timp înainte ca trenul să fie lovit, o altă garnitură, care transporta înalți oficiali ai UE și pe fostul premier britanic Boris Johnson, a trecut prin gara ucraineană Iahodîn pe aceeași linie, în direcția Poloniei. Oficialii se întorceau de la o conferință desfășurată la Kiev. Și fostul director al CIA, David Petraeus, se afla în zonă chiar în momentul în care drona lovea trenul de pasageri...   ”Rusia a ratat la limită „trenul diplomatic” în timpul unui atac la granița Ucrainei cu Polonia, chiar când fostul șef al CIA se afla acolo”, sintetizează NBC News. După cum amintește BBC, ”Ucraina a adresat apeluri repetate aliaților săi – în special SUA – de a furniza mai multe interceptoare pentru a se apăra împotriva atacurilor rusești zilnice. Rusia utilizează tot mai frecvent rachete balistice cu viteză mare și drone cu propulsie cu reacție”. În timp ce Le Monde notează că atacul a stârnit emoții puternice atât în ​​Ucraina, cât și în Polonia, din mai multe motive. În primul rând, Kievul a condamnat ceea ce a numit un „atac sistematic” asupra sistemului său feroviar, una dintre puținele infrastructuri care încă funcționează corect în Ucraina, în ciuda războiului. În al doilea rând, atacul a transmis un mesaj Poloniei, membră atât a Uniunii Europene (UE), cât și a NATO. În al treilea rând, un alt tren care transporta demnitari europeni și americani tocmai plecase din gară cu câteva minute înainte de orar, iar compania feroviară de stat ucraineană a declarat că este „foarte probabil” ca acest tren diplomatic să fi fost adevărata țintă a atacului”. Citeste siRusia lovește un tren evacuat pe ruta Kiev-Varșovia, folosită de lideri străini După cum transmite CNN, Kievul a prezentat atacul drept o dovadă a amenințării tot mai mari pe care Vladimir Putin o reprezintă pentru Europa, operatorul feroviar ucrainean afirmând că a fost „foarte probabil” a fost un atac deliberat. „Rusia dă dovadă de o nesăbuință tot mai mare” Putin vrea să „dezbine” Europa, acuză mai mulți miniștri europeni în urma atacului asupra unui tren, citim în Le Figaro. Ziarul preia declarația secretarului general al NATO, potrivit căruia atacul rus asupra unui tren ucrainean demonstrează cât de „disperat” este Putin. „Rusia dă dovadă de o nesăbuință tot mai mare în timp ce își continuă războiul teribil împotriva Ucrainei”, a declarat Mark Rutte, citat de Le Figaro. Politico reia declarația șefei diplomației europene, Kaja Kallas, care susține că Rusia a vrut să intimideze aliații Ucrainei printr-un atac cu dronă asupra infrastructurii feroviare. Atacul cu drone lansat duminică dimineața de Rusia asupra unui tren care se îndrepta spre Varșovia, în apropierea frontierei dintre Ucraina și Polonia, a avut scopul de a determina țările occidentale să înceteze să mai sprijine Kievul, a declarat luni șefa diplomației UE. Deutsche Welle relatează că ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, îndeamnă la prudență. El a spus că ia ”foarte în serios dronele din apropierea graniței (dintre Ucraina și Polonia), dar nu trebuie să ne lăsăm atrași într-o escaladare”. Kremlinul a comentat atacul doar afirmând că armata rusă a acționat pe întreg teritoriul Ucrainei și că va continua să facă acest lucru.

Controlul rebelilor Houthi asupra strămtorii Bab el-Mandeb de la Marea Roșie îngrijorează presa internațională. Prețul petrolului va crește, iar Arabia Saudită are puține opțiuni, în condițiile în care Donald Trump este reticent în a interveni. Presa comentează și apelul lui Dario Amodei, CEO-ul Anthropic, care cere încetinirea ritmului de dezvoltare a inteligenței artificiale înainte ca agenții IA să preia controlul internetului. „Un dezastru de proporții epice”, rezumă CNN, privind către Orientul Mijlociu. ”Controlul Iranului asupra Strâmtorii Ormuz, coroborat cu strângerea controlului său asupra Strâmtorii Bab el-Mandeb, amenință să împingă prețurile petrolului și mai sus, cu câteva săptămâni înainte de alegerile de la jumătatea mandatului din Statele Unite”. Pentru ziarul libanez L’Orient-Le Jour, închiderea strâmtorii Bab el-Mandeb s-ar înscrie perfect în logica escaladării iraniene: maximizarea costurilor războiului pentru Statele Unite și, la o scară mai largă, pentru țările din regiune și pentru economia mondială – o strategie menită să sporească presiunea asupra lui Donald Trump”. Citeste siRebelii huthi cuceresc ultimele două insule din Strâmtoarea Bab el-Mandeb, după o ofensivă-fulger în urma căreia controlează toată coasta Yemenului la Marea Roşie Expertul în energie consultat de Le Figaro vede ”o cursă contra cronometru între Statele Unite și Iran” și avertizează că ”singurul rezultat pe termen scurt este o nouă creștere a prețurilor”. ”Arabia Saudită are la dispoziție puține opțiuni”, analizează Politico:   ”Președintele Donald Trump pare reticent în a extinde un conflict deja nepopular, în timp ce rebelii amenință o rută maritimă crucială. Timp de decenii, Arabia Saudită și alte state din Golf s-au bazat pe garanțiile de securitate oferite de SUA. Acestea s-au erodat în timpul mandatului lui Trump”.                                       Semnal de alarmă: IA poate prelua controlul Un alt subiect în atenția comentatorilor: Dario Amodei, CEO-ul Anthropic, cere încetinirea ritmului de dezvoltare a inteligenței artificiale, înainte ca agenții IA să devină capabili să preia controlul asupra internetului. După cum notează Le Monde, ”mesajul publicat sâmbătă de Dario Amodei vine la doar câteva zile după ce un cercetător Anthropic, Jacob Coxon, și-a anunțat plecarea, acuzând compania că minimizează riscul existențial pe care IA îl reprezintă pentru umanitate”. Amodei și-a exprimat sprijinul pentru o formă de coordonare politică între toate marile națiuni în domeniul inteligenței artificiale. Dar ”mulți îi pun la îndoială eficiența, având în vedere că Donald Trump și-a exprimat în mod constant opoziția față de orice măsuri care ar încetini dezvoltarea inteligenței artificiale în Statele Unite”. Citeste siDonald Trump denunţă „forţele negative” care vor să încetinească dezvoltarea Inteligenţei Artificiale (IA) BBC comentează la rândul său că ”aceste avertismente s-au intensificat în ultimele săptămâni, pe măsură ce noile modele au demonstrat capacități tot mai puternice. În luna aprilie, compania Anthropic a anunțat că a decis să nu pună la dispoziția publicului modelul său Mythos, deoarece acesta ar fi putut scăpa în mod autonom din mediul de testare. De asemenea, OpenAI a comunicat că a suspendat anumite aspecte ale dezvoltării recentului său model Astra, invocând preocupări legate de securitatea cibernetică”. The Washington Post consideră că mesajul „sporește șansele ca industria să găsească modalități pentru a contracara această provocare”. Totuși, „rămân de depășit obstacole serioase, în special din partea Chinei, care încearcă să recupereze decalajul față de americani”.