Advertise on podcast: Istoria Dezinformării

În ciuda intenției Kremlinului de a transforma alegerile parlamentare într-un festival al autocrației elective, rezultatul a fost contrar așteptărilor. Intervenția autorităților în procesul electoral, de la epurarea listelor electorale de partide și persoane incomode, până la manipularea grosolană a rezultatelor, a arătat că resursele sociale ale regimului Putin sunt epuizate. Fără o bază electorală majoritară, radicalizat prin logica sa internă și nevoit să facă față efectelor și necesităților propriului război, regimul Putin are acum la dispoziție doar scenariul susținerii pe baionete. Între timp, Kremlinul încearcă să mobilizeze resursele politice și capacitățile economice ale țării pentru un mare război, pe care înceracă momentan să-l evite, dar spre care se îndreaptă în fiecare zi, ca urmare a constrângerilor pe care și le-a impus singur.

Moldova revine în centrul atenției Moscovei, pe fondul planurilor Rusiei de a deschide secții de votare în Transnistria și al unei campanii propagandistice care descrie Nistrul drept un posibil „al doilea front". În paralel, Germania devine ținta directă a unui val de sabotaje și tensiuni diplomatice, la care Berlinul răspunde prin livrări accelerate de arme și redislocarea de trupe la granița cu Rusia. Deși Kremlinul neagă orice plan de mobilizare, calculul politic din spatele acestei tăceri arată că Moscova își pregătește, de fapt, terenul pentru o intensificare a războiului, nu pentru o dezescaladare.

Rusia pune la încercare voința României de a se apăra, dar șicapacitatea sa de a rezista crizelor energetice. Ucraina îi strică planurile derăzboi ale lui Putin accelerând criza economică prin bombardareainfrastructurii din Rusia. Între timp, în Rusia are loc un conflict violent îninteriorul elitelor regimului, care îi desparte pe comandanții din armată de„opricnici” lui Putin, care vor să elimine din fașă orice posibilă formă deopoziție. După condamnații pentru diverse infracțiuni și crime, a venit rândulbolnavilor cronici pentru a fi încorporați în armată, semn că liderii militariruși nu au soluții pentru contracararea avantajului militar ucrainean. SUArevin în negocierile de pace, încercând din nou să-l scoată onorabil pe Putindin război, iar Germania a deschis și ea un nou canal de negociere cu Rusia.

Un episod despre încercarea Ucrainei de a proiecta o politică regională, cu scopul de a se transforma în placa turnantă a securității europene. Un efect negativ al noii sale politici este acutizarea conflictului cu Polonia, legat de memoria istorică, și escaladarea relației cu Belarus, căruia Kievul i-a cerut să oprească ajutorul miliar pentru Rusia. Despre răsturnările intervenite în dinamica războiului și marile pericole la adresa regimului Putin, care vin din economie, dar și din felul în care sistemul politic rusesc încearcă să se adapteze la noile realități ale războiului. În acest episod, istoricul Cosmin Popa vorbește despre: -Politica Ucrainei de putere regională: realități, iluzii și pericole. - Rusia își continuă picajul economic și lumea se pregătește de război - Rusia a închis consulatul de la Sankt Petersburg, iar autoritățile române arată că nu au înțeles în ce a constat de fapt criza - A reușit Ucraina să răstoarne cursul războiului? Se pare că da. - Germania își schimbă atitudinea față de Rusia pe termen lung - Ucraina a lovit Rusia în mai multe puncte strategice foarte îndepărtate - Ucraina vrea să devină placa turnantă a securității europene, iar Germania vrea să-și reformeze radical relația cu Rusia - Lukașenko l-a convocat public pe ambasadorul rus la Minsk pentru a-i spune că nu vrea să intre în război, iar a doua zi a fost convocat de Putin în Valdai - Rusia pregătește moblizarea parțială și criza umanitară din Ucraina, dar uită că și Ucraina poate să-i provoace mari neplăceri - Obligațiunile rusești scad, iar datoria publică rusă crește vertiginos - SUA încep să ridice sancțiunile la adresa unor ruși importanți din lumea finanțelor - Europa și SUA se pregătesc de război - Propaganda, principala armă a Rusiei - Rusia reintroduce depozitele „speciale” în biblioteci, anunță că primește bucuroasă capitularea Ucrainei și declară situație de război pentru alegerile parlamentare - Lavrov vorbește despre „spațiul intereselor vitale rusești”

În acest episod, despre motivele pentru care Rusia evită să declare mobilizare generală și de ce agită „bastonul” nuclear, fără a vrea să-l folosească, de fapt, în ciuda retoricii agresive a oficialilor de la Moscova. Ne ocupăm și de sensul și efectele noilor legi adoptate de Duma de Stat – de la facilitarea acordării cetățeniei pentru locuitorii Transnistriei și confiscarea averilor opozanților aflați în exil, dar abordăm, cu cifre și exemple concrete, și situația economică a Rusiei. Deficitul bugetar record, dificultățile finanțelor regionale și criza din industria civilă, dar și efectele loviturilor ucrainene asupra infrastructurii energetice, transformă economia în cea mai mare vulnerabilitate a Rusiei și reprezintă o piedică serioasă în calea escaladării războiului.

Deși războiul din Iran părea că va permite Rusiei să acumuleze din nou resurse, pentru amplificarea eforturilor de război, problemele din economie și din societate sunt mai stringente și mai acute decât se credea. Pentru detensionarea situației și consolidarea regimului, Putin se află în fața unor alegeri importante, toate comportând pericole majore la adresa stabilității acestuia. În acest răstimp, politica externă americană referitoare la Rusia, deși rămâne imprevizibilă, este departe de a fi una favorabilă lui Putin, alternând deciziile care vizează concilierea cu cele de continuare a politicii de sancțiuni și de sprijin pentru Ucraina. De aceea, reacțiile rusești sunt și ele destul de variate, acreditând ideea că Trump nu este lăsat de „sistem” să-și pună în practică politica de colaborare cu Rusia, pe o platformă anti-europeană. Criza economică din Rusia, acum recunoscută oficial, exercită o presiune majoră asupra Kremlinului, care este forțat astfel să aleagă între două scenarii radical diferite. Cel al scăderii intensității războiului, cu scopul reluării tratativelor de pace cu Ucraina și al reducerii presiunii asupra economiei și cel al escaladării războiului, care i-ar permite amânarea deciziilor economice, dar care ar putea aduce Rusia în conflict cu Occidentul.0.05.59 – 0.07.06 (despre zvonurile privind mobilizarea și al doilea front)0.10.42 – 0.11.22 (despre adresele fabricilor de drone din Europa)0.12.57 – 0.13.15 (despre declarațiile lui Kuleba și viitorul front din Țările Baltice)0.17.02 – 0.17.51 (despre Șoigu și atacare Finlandei și falsitatea tezei folosirii spațiilor aeriene ale Țărilor Baltice și al Finlandei) 0.18.26 – 0.19.17 (despre proiectul privind folosirea armatei ruse în străinătate)0.20.21 – 0.20.54 (Lavrov despre faptul că negocierile cu Ucraina nu mai sunt prioritare)0.23.10-0.23.40 (despre permanența politcii externe rusești)0.23.42-0.24.32 (despre avertismentele lui Lavrov la adresa Europei)0.28.26 – 0.28.51 (despre caracterul sinuos al politcii americane față de Rusia)0.31.18-0.32.04 (despre Colby la Ramstein si continuarea programului de ajutor)0.32.32-0.33.16 (despre Colby la Ramstein si NATO)0.34.11 – 0.34.46 (despre Trump și Rusia)0.35.07 –0.35.35 (despre criza economică din Rusia)0.41.40 – 0.42.23 (despre eficiența atacurilor ucrainene asupra infrastructurii energetice rusești)

Deși este des evocată, unirea Republicii Moldova cu România este foarte puțin pregătită instituțional. În pofida percepției generale, cele mai mari obstacole care stau în calea acestui obiectiv nu sunt cele de natură economică și nici măcar posibila reacție negativă a unor actori internaționali. Sprijinul insuficient de care se bucură această eventualitate în rândul cetățenilor Republicii Moldova, din păcate a scos de pe agenda politică reflecția despre necesitatea stringentă a compatibilizării instituționale și culturale a celor două țări. În absența unui proiect comun de re-inventare, de modernizare a celor două state, o eventuală unire, petrecută sub presiunea situației regionale, va duce sigur și rapid la un eșec major.

Un episod despre lucruri aproaape deloc discutate în România. Cum arată arhitectura de pace a Consiliului pentru Pace, cine face parte din ea și cum funcționează de fapt politica externă a Administrației Trump. Este participarea României la o astfel de construcție controversată un semn al faptului că dorește să folosească Washingtonul pentru a se apropia de Moscova? Deși încearcă să ducă o politică asemănătoare cu cea a liderilor comuniști, politicienii români de astăzi nu înțeleg că acest lucru este imposibil, iar rezultatul concret al acestei încercări va fi suspendarea țării într-un vid de securitate.

Trăim într-o lume fără tabere clare, unde oportunitățile contează mai mult decât alianțele. În acest context, asistăm la un transfer de stil și „infrastructură simbolică” din politica externă a Rusiei spre SUA: crize invocate, securitate națională folosită ca justificare pentru derive imperiale, presiune permanentă asupra societății și o ideologie construită în jurul liderului.

Veridica despre cum Trump și Putin folosesc pretextul negocierilor de pace privind Ucraina pentru a tranzacționa ceea ce nu dețin: Europa. După perdeaua de fum a discuțiilor ruso-americane referitoare la Ucraina, cei doi lideri discută despre o nouă împărțire a sferelor de influență în Europa, Trump hrănindu-i lui Putin iluzia că va ieși din războiul din Ucraina în postura de nou stăpân al Europei Centrale și de Sud-Est, așa cum a reușit Stalin la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În pofida angajamentelor pe care diplomația rusă este gata să le ofere Europei, discursul politic rusesc pentru consum interior încearcă să acrediteze ideea nu doar că Rusia este deja învingătoare în războiul cu Ucraina, dar și că la sfârșitul acestuia va redeveni imperiul pe care l-a pierdut odată cu prăbușirea regimurilor comuniste și dezintegrarea URSS.

Un episod despre pacea din Ucraina ca operațiune de diversiune politică și mediatică ruso-americană, petrecută pe fondul încercării lui Trump de a-și impulsiona guvernarea și de a salva regimul Putin. Cum și de ce împuternicitul american pentru procesul de pace a preluat obiectivele și narativele rusești privitoare la Ucraina și de ce intervenția Europei este vitală pentru ea însăși. În timp ce mimează negocierile, Putin ia măsuri de natură să facă imposibilă orice compromis rezonabil în Ucraina, știind că o astfel de politică îl aduce în coliziune directă cu Europa.

Moldova a abordat alegerile parlamentare cu mult curaj și deplină hotărâre. Pentru prima oara în istoria contemporană o țară democratică și-a organizat alegerile ca pe o acțiune de contraspionaj. Este ceea ce Kremlinul nu se aștepta să se întâmple. Mica Moldovă s-a dovedit o nucă tare pentru experimentații propagandișți și îndrăzneții spioni ai Kremlinului. Cum a reușit Moldova să evite dezastrul și ce are de învățat România din experiența Chișinăului.

Lecțiile Chișinăului pentru București cau cum Moldova ne arată că intruziunea rusă poate fi combătută eficient

Un episod despre cum istoria devine în Rusia lui Putin din ce în ce mai imprevizibilă. De ce și cum a transformat Moscova istoria celui De-al Doilea Război Mondial într-un lung șir de mistificări, pe care rușii le consideră astăzi adevăruri incontestabile.

Despre politica URSS față de România în perioada interbelică și cum propaganda și diversiunea au reprezentat principalele componente ale acesteia, așa cum se întâmplă și astăzi. Despre „direcția ucraineană” a politicii sovietice în România, care explică, în bună măsură, rezistența stereotipurilor cu privire la ucraineni și Ucraina în rândul multora dintre români și invers.Partea a II-a. Cu istoricul Cosmin Popa.Podcast disponibil pe Spotify, YouTube Podcast, Apple Podcast, Amazon Music, Castbox și prin feed podcast RSS.