Advertise on podcast: Reportaje Moldova.org

Timp de trei ani Lilia Calancea a lucrat la o carte despre cea mai groaznică parte a celui de-al Doilea Război Mondial - lagărul de exterminare de la Treblinka. „Am trăit la Treblinka”, spune ea. Cartea arată povestea din perspectiva unui tânăr ucrainean devenit gardian la Treblinka, incapabil să accepte ororile războiului, dar și să se opună lor. În momentul în care romanul „Sunt oare un călău?” a văzut lumina zilei, a început un război adevărat, de neimaginat, în prezent. Rusia a atacat Ucraina. Am vorbit cu Lilia Calancea despre cum ajunge un om să fie călău, despre rezistența și îndârjirea ucrainenilor și despre relațiile distruse pentru totdeauna după 24 februarie.

Am vorbit cu patru femei foarte diferite despre kilograme, acceptare de sine, discriminare și sănătate. Fizică, dar mai ales mintală. Reportajul text aici. 

Pe malul stâng al Nistrului, după zeci de kilometri de serpentine și stânci pe care cresc arbori, ajungem în satul Podoima, raionul Camenca. Sătenii de aici se plimbă printr-un parc frumos amenajat, merg cu bicicletele la magazinul alimentar din centru și mânuiesc hățurile cailor care trag căruța cu fân. Aici timpul stă în loc, iar Nistrul își agită ușor apele în bătaia vântului și oamenii se simt minunat.

Când era în clasele mai mari, unul din medicii la care mergea i-a dat o carte despre oameni celebri cu sindromul Tourette. „Am citit-o, dar mai mult din politețe. Mi-a dat omul cartea și trebuia s-o citesc”. Diagnoza a fost stabilită peste puțin timp de un consiliu de medici. Iulian era adolescent atunci, iar asta l-a ajutat mult.  Reportajul text aici. 

Tudor Ceban a devenit tată la 29 de ani. Acum, la 35, are doi băieți și multe cunoștințe despre cum să crești și educi copiii pentru ca aceștia să devină niște adulți fericiți.

Mișcă degetele nervos de-a lungul ecranului cu o mie de întrebări în cap și pe limbă. Cum? De unde? Cine? Câtă lume a deschis acest link? Ce aș putea face ca toate aceste imagini să dispară? Acum! Le-a văzut prietenul meu? Le-a făcut el publice? Poți distruge ceva ajuns pe Internet? La distanță de câteva luni, Daniela încă vorbește cu greu și cu voce tremurândă despre ziua în care a văzut pe internet fotografiile cu ea în ipostaze intime. Primise un link chiar de la cel care i-a spart contul de Instagram și îi furase imaginile din conversația cu iubitul său. Deși majoritatea oamenilor din jur încercau să o convingă că e o bătălie pierdută din start și că lupta cu sistemul e o luptă cu „morile de vânt”, Daniela a hotărât să-și asume această luptă. Și să o câștige. Aceasta este varianta audio a textului: https://reportaje.moldova.org/pornografia-din-razbunare/ 

Te trezești brusc, transpirată. Treci cu degetele peste față și peste corp să te asiguri că ești bine. Aproape că ești. Bine. Aproape că ești așa cum vrei să fii. Dar nu suficient ca să te încadrezi perfect în peisajul acestei țări. Ești o persoană transgen. Reportajul text aici: https://reportaje.moldova.org/istoria-unei-persoane-transgen-republica-moldova/. 

Prin geamurile vechi ce dau în stradă, poți întrezări ce ascunde clădirea modestă a Centrului Orășenesc de Creație Tehnică. Aici este locul în care visele își iau zborul - la propriu și la figurat.  Ascultă versiunea audio a reportajului Locul unde visele prind aripi publicat pe Moldova.org

Apa care trece prin bazinul Nistrului de-a lungul orașului Soroca poartă cu ea deșeurile menajere aruncate de localnici și fabricile din zonă. Stratul de nămol crește în fiecare an, iar apa devine tot mai murdară. Râului îi este tot mai greu să se curețe. La 22 km distanță de locul unde orașul Soroca își varsă apa din canalizare, este satul Trifăuți - un loc pitoresc, unde liniștea e la ea acasă. Copacii cresc frumos pe malurile acoperite cu iarbă proaspătă, iar lebedele plutesc în cârduri. Cu toate acestea, când te apropii de apă vezi că aceasta este de un gri-verzui tulburat.

Încă de mici suntem întrebați câți copii vrem să avem când vom fi mari. Căsătoria și nașterea copiilor este un curs firesc al vieții, spune majoritatea. Însă lucrurile se schimbă și unii încep să-și vadă viața completă și fără copii. Aceasta este versiunea audio a reportajului https://reportaje.moldova.org/nu-vreau-copil-e-alegerea-mea/

Ce au mai rămas astăzi din Casele de Cultură de la sate? Multe dintre ele fie s-au surpat, fie au ajuns restaurante sau magazine, altele stau cu ușa deschisă câte o jumătate de zi, după care se pune lacătul. Majoritatea din ele se mențin pe linia de plutire din puținii bani publici alocați pentru colectivele artistice, bibliotecile, centrele de creație și diferite cluburi. https://reportaje.moldova.org/cine-pune-lacatul-pe-usa-casei-de-cultura/ 

Andrei s-a născut cu autism în Republica Moldova, la începutul anilor 2000, când acest diagnostic era cunoscut de prea puțini specialiști. El este și printre primii care au primit acest diagnostic în țară. Aceasta este versiunea audio a reportajului cu același nume de pe Moldova.org. https://reportaje.moldova.org/lumea-lui-andrei/