Advertise on podcast: Oameni mici și mari - povești pentru copii

Amintiri din copilărie 1, de Ion Creangă Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşti, din târg drept peste apa Neamţului; sat mare şi vesel, împărţit în trei părţi, care se ţin tot de una: Vatra satului, Delenii şi Bejenii. Ş-apoi Humuleştii, şi pe vremea aceea, nu erau numai aşa, un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi răzăşesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul şi unul, cu flăcăi voinici şi fete mândre, care ştiau a învârti şi hora, dar şi suveica, de vuia satul de vatale în toate părţile; cu biserică frumoasă şi nişte preoţi şi dascăli şi poporeni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor. Şi părintele Ioan de sub deal, … Ascultă povestea!

Povestea iepurașului îndrăgostit, o poveste scrisă de Lucia Conțan Nu stiu de ce toți bunicii din lume vor să stea la casă cu gradină atunci când devin bunici. Asta vrea și bunicul din povestea următoare. Ascultă povestea!

Gâsca de aur, O poveste de Frații Grimm. A fost odată un om și omul acela avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei îl porecliseră Prostilă și-l luau în râs și-l umpleau de ocări ori de câte ori aveau prilejul. Într-o buna zi, cel mai mare dintre frați vru să se ducă în pădure să taie lemne și, ... Ascultă povestea!

Ascultă și tu povestea Andrei.

În pădure toate-s bune, numai croitorii sunt proști, după Octav Pancu Iași Eu, copii, locuiesc vara în pădure. Mă simt tare bine. Aș rămâne aici și iarna, dar sunt cam friguros. În pădure nu-s sobe, nici calorifere, deci nici nu poate fi vorba. În pădure, dragii mei, toate-s bune, numai croitorii sunt proști. Foarte proști. Nu vi-i recomand, copii! Ce-am pățit eu cu ei o să povestesc și nepoților. Ascultați! Se apropia ziua băiatului meu, Alexandru. Împlinea 5 ani. Încă din primăvară i-am promis o haină nouă. Acum aveam prilejul să-mi țin cuvântul. Cineva m-a îndreptat spre croitoria ”Cei cinci mari meșteri croitori” Bună ziua! Asculă povestea! 

Salut, Dupa o pauza binemeritata am revenit la treaba. Cea mai nouă poveste audio este spusă de doi copii. Și nu orice copii. Ai mei. Andra si Ema s-au pus pe treaba. Cred ca pentru mine fac mai nou povestile. Imi place sa-mi ascult fetitele fetitele inainte de culcare :) Asculta si tu povestea!

A fost odată un cireş, după Octav Pancu Iași A fost odată un cireş care s-a săturat să mai facă cireşe. Lângă el, în livadă, prunul făcea prune, mărul făcea mere, ba până şi zarzărul care era abia un pui, nici măcar nu mergea la grădiniţă, credea că avioanele sunt nişte ciori mai mari şi muştele nişte avioane mai mici, da, până şi el, zarzărul, făcea câteva zărzărele. Doar cireşul se săturase să mai facă cireşe. Vestea, bineînţeles, se răspândi foarte repede, şi îngrijoraţi alergară la cireş mai mulţi oameni importanţi. Alergă la cireş însuşi bătrânul academician-doctor- profesor-docent, şeful catedrei de clătite cu dulceaţă de cireşe şi autorul de faimă mondială al studiului intitulat: „De ce se fac cercei din cireşe şi nu se fac cireşe din ... Asculă povestea! 

Ascultă și tu povestea Andrei.

Avem mare încredere în Andra și o îmbrăţişam cu drag. Ascultă și tu povestea Andrei.

Mica Sirenă, de Hans Christian Anderson  Departe-n largul mării apa e albastră ca albăstrelele şi limpede cum e cristalul, dar e şi foarte adâncă, atât de adâncă încât nici o ancoră nu poate ajunge până la fund; ar trebui să pui o mulţime de turnuri de biserică, unele peste altele, ca să ajungi de la fund până la luciul apei. Să nu credeţi însă că acolo nu-i decât nisip şi mâl; nu, acolo cresc copaci ciudaţi şi ierburi ciudate, şi tulpinile şi frunzele lor sunt aşa de mlădioase încât se clatină la cea mai mică mişcare a apei, parcă ar fi vii. Toţi peştii, mici şi mari, se strecoară printre ramuri cum se strecoară păsările prin văzduh. În locul unde-i cea mai mare adâncime e palatul împăratului mării; zidurile sunt de mărgean şi ferestrele înalte şi arcuite sunt de chihlimbar străveziu; acoperişul e făcut din scoici care se deschid şi se închid după cum se mişcă apa. Şi în fiecare scoică e un mărgăritar de preţ; numai unul şi ar fi destul să împodobească măreţ coroana unui rege. Ascultă povestea!

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte de Petre Ispirescu A fost odată un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi, şi, voind să aibă copii, a făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta; a îmblat pe la vraci şi filosofi, ca să caute la stele şi să le ghicească dacă or să facă copii; dar în zadar. În sfârşit, auzind împăratul că este la un sat, aproape, un unchiaş dibaci, a trimis să-l cheme; dar el răspunse trimişilor că: cine are trebuinţă, să vie la dânsul.  S-au sculat deci împăratul şi împărăteasa şi, luând cu dânşii vro câţiva boieri mari, ostaşi şi slujitori, s-au dus la unchiaş acasă. Unchiaşul, cum i-a văzut de departe, a ieşit să-i întâmpine şi totodată le-a zis: – Bine aţi venit sănătoşi; dar ce îmbli, împărate, să afli? Dorinţa ce ai o să-ţi aducă întristare. – Eu nu am venit să te întreb asta, zise împăratul, ci, dacă ai ceva leacuri care să ne facă să avem copii, să-mi dai. – Am, răspunse unchiaşul; dar numai un copil o să faceţi. El o să fie Făt-Frumos şi drăgăstos, şi parte n-o să aveţi de el. Luând împăratul şi împărăteasa leacurile, s-au întors veseli la palat şi peste câteva zile împărăteasa s-a simţit însărcinată. Toată împărăţia şi toată curtea şi toţi slujitorii s-au veselit de această întâmplare. Ascultă povestea!

ȚaraUndeVineriEraJoi, după Octav Pancu Iași In Taraundevinerierajoi, povestile si povestirile au darul de a fi leacuri bune pentru orice si de a se gasi la indemana oricui, baietei sau fetite, zmeie sau crocodili, sabii sau sabioare, ciori sau castane, elefanti sau meduze, ghete sau palarii, degete mari sau degete mici, cizmulite sau stele. "Fantastice" sau numai "de necrezut", "fara mister" sau doar "caraghioase", nemaipomenita lor putere sporeste mereu, din si mai marea noastra putere de a crede in ele, dupa cum insusi povestitorul ne indeamna sa luam aminte, fie cand ne cheama in sprijin, fie cand ne sare in ajutor, fireste, tot cu o poveste.