Advertise on podcast: Jurnal de Studiu și Rugăciune

Există un moment în care prin abandonarea religiei se ajunge la spiritualitate. De fapt, religia este doar o școală intermediară, imperfectă, normal, ca orice școală, din care se poate ieși pe unde ai intrat, adică să revii în gândirea materialistă a lumii sau să o absolvi și să mergi mai departe, traversând-o și lăsând-o în urmă pentru viața reală în care modelele religioase oricum nu se potrivesc și în mijlocul căreia descoperi umanul și divinul într-o dialectică fără sfârșit. Aceasta se cheamă spiritualitate, dar este „următorul nivel”.

Pâinea lui Dumnezeu este o hrană puternică pentru trup, minte și suflet.

Steaua speranței pe cerul răsăritului apare de îndată ce distingi tonurile plăcute și luminoase ale realității înconjurătoare, zămislită pentru tine de Omul Primordial.

Viața veșnică este un dar divin.

Eliminarea stărilor negative se realizează prin reacordarea registrului interior al sufletului în armonie cu trăirile strălucitoare ale Omului Primordial, Hristos, Domnul.

Schimbarea continuă a prezentului constituie un imbold puternic de a avansa către o tot mai deplină cunoaștere a lumii create de Dumnezeu.

Calmul ce stinge suferința se desprinde armonios de îndată ce atingi cu blândețe țesătura diafană a lumii. Calmul ce se așează în sufletul tău atinge cele mai profunde intocmiri ale ființei tale, generând o miraculoasă vindecare a trupului tău.

Calmul fiecărei clipe se regăsește în observarea atentă a lumii înconjurătoare până la distingerea fundalului luminos și bun al lumii.

Comoara ascunsă la regenerării se află la îndemâna ta, fiind suficient să dorești ca să o primești în dar de la Omul Primordial, Hristos.

Învățarea sfântă se deduce în contact cu Scriptura Sfântă.